Cum prevenim afectiunile specifice sezonului rece?

Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2008 Mesaje: 77

Venirea iernii este însotită de instalarea gerului, cu vânt, zăpadă, gheată si umiditate excesivă, factori de mediu ce actionează agresiv asupra organismului. Îmbolnăvirile apar mai ales la câini cu păr scurt, la cei nespus de tineri sau foarte batrâni, cu imunitate scăzută, la femelele gestante sau lactante si, în general, la animalele cărora nu li se asigură conditiile corespunzătoare de întretinere.

Afectiuni respiratorii
Temperaturile teribil de scăzute si umiditatea mare din mediul extern predispun la aparitia afectiunilor respiratorii, semnalate cu o frecventă foarte mare în acest sezon. Cei mai expusi acestor boli sunt câinii de apartament care, atunci când sunt scosi la plimbare, trec într-un timp scurt de la temperaturi ridicate la temperaturi cumplit de joase.
Afectiunile respiratorii pot evolua sub diferite forme: rinite, conjuctivite, laringite, faringite, traheite si chiar bronhopneumonii, de cele mai numeroase ori aceste variante asociindu-se.
Pe alături inspirarea aerului rece, ce are ca rezultat afectarea căilor respiratorii, adesea căteii înghit zăpadă sau gheată, ceea ce favorează aparitia faringitelor si a amigdalitelor.
Semnele clinice sunt reprezentate de strănut, tuse, scurgeri nazale si/sau oculare care pot fi, în functie de gravitate, seroase, purulente etc. Animalele pot prezenta febră, nu mănâncă, vomită din cauza iritatiei faringiene. Tusa este la început uscată, apoi devine umedă. Cazurile grave sau netratate corespunzător se pot complica cu modificări pulmonare.
Tratamentul vizează, pe aproape înlăturarea factorilor determinanti, antibioterapia locală si generală, stârnirea sistemului imunitar, vitaminoterapie, antiiflamatoare si, în functie de caz, antivomitive, antitusive, picături pentru nas, unguente oftalmice etc.

Hipotermia
Tot ca urmare a expunerii îndelungate a câinilor la temperaturi foarte scăzute, se poate cauzează hipotermia - scăderea temperaturii corporale sub limitele fiziologice. Aceasta apare in cazul în care mecanismele interne de termoreglare au fost depăsite ca urmare a agresiunii factorilor de mediu.
Animalele devin extraordinar de apatice, nu răspund la stimuli, respiratia este superficială, pulsul slab si mucoasele anemice. Dacă nu se intervine, se instalează starea de soc,iar modificările devin ireversibile în raport cu hipoxiei (lipsa oxigenului la nivel celular), atunci când temperatura trunchiului ajunge la cam 24 grade Celsius.
Tratamentul de urgenta vizează restabilirea temperaturii corporale prin încălzirea treptată cu ajutorul băilor calde sau plasarea câinelui între sticle cu apă caldă. Se pot face si dialize peritoneale cu solutii rehidratante încălzite. Concomitent se aplică tratamente de sustinere cu solutii perfuzabile, anticoagulante si cardiotonice pentru restabilirea functiilor vitale.
Pentru a preveni aparitia acestor boli grave în sezonul rece, proprietarii de câini pot lua o serie de măsuri care variază în functie de caracteristicile câinelui si mediul în care trăieste:
-pentru plimbare, câinii de apartament cu părul concis pot fi îmbrăcati cu hăinute. În zilele geroase, plimbarea nu trebuie să dureze prea mult, iar câinele nu trebuie tinut pe loc.
-câinii cu păr abundent si cu franjuri, de talie mică, nu trebuie plimbati mult prin zăpada mare, deoarece se pot forma bulgări de gheată pe părul de pe membre si de pe porțiunea inferioară a abdomenului, provocând uneori degerături;
-este bine ca la aceste rase de câini, părul din zona interdigitală să fie toaletat, iar pentru protejarea pernutelor, astea pot fi unse cu viamina A uleioasă sau cu o cremă;
-dupa plimbare, părul trebuie curătat de zăpadă si sters extrem de bine;
-căteii se distracție în zăpadă cu multă plăcere, dar trebuie supravegheati ca aceasta să nu le intre în urechi (sau poate fi înghitită);
-pentru acele rase de câini care se pretează la cresterea afară si care s-au adaptat treptat la temperaturi din exterior, sunt necesare padocuri sau cotete bine izolate, de mărimi corespunzătoare;
-o atentie deosebită trebuie acordată alimentatiei care asigură aportul energetic necesar câinelui pentru termoreglare;
-de asemenea, la temperaturi sub 0 grade Celsius, acestuia trebuie să i se asigure apa necesară, de câteva ori pe zi;
-câinii foarte batrâni si cei cu afectiuni osteoarticulare trebuie protejati de frig, chiar dacă înainte au trăit afară.

Degeraturile
Degerăturile apar ca urmare a expunerii îndelungate a tesuturilor la temperaturi foarte scăzute si apar frecvent la nivelul extremitătilor (urechi, coadă), care sunt mai putin protejate de păr si mai putin vascularizate.
În functie de gravitatea modificărilor produse la nivelul tesuturilor, degerăturile pot fi de 4 grade (de la gradul 1 -manifestat prin înrosire si edem - la gradul 4 - cu cianoză si apoi gangrenă). Din punct de vedere al evolutiei, se pot clasifica în acute sau cronice.
Ca remediu de urgentă se propune aplicarea compreselor sau băi cu apă căldută (30 grade Celsius), analgezice si antibioterapie profilactică. Tratamentul general se realizează cu vasodilatatoare si anticoagulante, solutii rehidratante, iar local zonele afectate se protejează cu pansamente cu antibiotice si antiseptice până la delimitarea netă a tesuturilor necrozate si îndepărtarea lor.

Nefritele
Rinichii reprezintă organe cu rol important în epurarea organismului. Deținând o vascularizatie foarte puternică si fiind localizati în cavitatea abdominală la indice lombar, acestia pot fi afectati de temperaturile foarte scăzute din mediu, mai ales la câinii cu păr scurt.
Sub actiunea frigului, se poate produce spasmul reflex al micilor vase renale, instalându-se congestia renală activă, care evoluează către un proces inflamator renal numit "nefrită acută nesupurată".
Manifestările clinice variază în functie de gravitatea leziunilor instalate la nivel renal. Congestia renală activă evoluează minus febră si cu urinare în cantităti mari; în cazul nefritei se constată: - febră, inapetentă, vome mucoase congestionate, colici, cifoză si apărare abdominală, urinare frecventă reflexă. Urina este concentrată sau hemoragică, cantitatea ei scade si, în cazuri foarte grave, câinele nu mai urinează, semn al instalării insuficientei renale si a blocajului renal. In acest caz pronosticul este foarte grav.
Ideal este ca tratamentul să fie instituit în faza primară a bolii si constă în administrarea antispasticelor, încălzirea zonei lombare, medicatie antiifectioasă, terapie intensivă cu solutii rehidratante, vitaminoterapie.
În sezonul rece, animalul aflat într-o anumită stare fiziologică sau patologică trebuie protejat în mod deosebit de neplăcerile cauzate de frig si umezeală, în functie de caz.
Pe lânga bolile la producerea cărora frigul actionează ca factor determinant sau favorizant, există afectiuni cronice a căror simptomatologie stearsă se poate acutiza si agrava sub actiunea factorilor nefavorabili de mediu.
Câinii bătrâni, în special, pot suferi de diverse afectiuni degerative, mai ales osteoarticulare, care încep să se manifeste în conditii de mediu extreme.

Sindromul de compresiune medulară
Acest sindrom este determinat de procese iritative sau degerative ale măduvei spinării, cu manifestări clinice variate, în functie de cauza, locul si tipul leziunii sau stadiul evolutiv. Simptomatologia se caracterizează prin dureri, mers întepenit, pozitie cifozată, putându-se agrava până la paralizie, posteriorul zonei afectate, cu tulburări de urinare (incontinentă) si de defecare.
Compresiunile medulare pot fi:
-bruste - de obicei posttraumatice, urmând hemoragiilor, luxatiilor sau fracturilor vertrebrale, discopatiilor;
-lente - cauzate de afectiuni cronice ale coloanei vertebrale, mai ales în cazul câinilor bătrâni (spondilite, spondiloze, spondilartroze).

Discopatie vertrebrală (hernie de disc)
Această maladie se caracterizează printr-un proces de degenerare sau metamofozare a discului intervertebral, cu modificări de pozitie ce determină compresiune asupra măduvei spinării.
Se clasifică astfel, în functie de tipul de degenerare a discului intervertebral:
1. forma condroidă metaplastică - afectează rasele condrodistrofoide (de exemplu - Teckel, Peckinez, Basset Hound, Caniche pitic) si apare între vârsta de 8 luni si 2 ani;
2. forma fibroidă - poate afecta indiferent ce rasă, dupa vârsta de 7 ani; apare cu precădere la nivelul regiunilor solicitate mecanic intens, cum ar fi regiunea cervicală, ultimele vertebre toracice si primele vertebre lombare.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice specifice compresiunii medulare si a examenului radiologic, prin care se stabileste si se localizează leziunea.
Miscarile bruste, salturile, eforturile mari, precum si frigul si umezeala accentuează simptomele si au ca concluzie favorizant, uneori declansator.
Tratamentul presupune limitarea deplasărilor (evitarea miscărilor bruste si fortate, precum si a săriturilor), administrarea analgezicelor si antiinflamatoarelor, protectoare si trofice ale cartilagiilor articulare. În cazuri grave se recomandă tratament chirurgical.

Spondiloza deformantă si kiperostoza anchilozantă
Aceste sunt boli care apar ca urmare a dezvoltării osteofitelor (proeminente osoase) la nivelul corpurilor vertebrale. Rasele în cazul cărora aceste boli se manifestă mai frecvent sunt: Boxer, Labrador si Ciobanesc German.
După gradul de extindere a leziunilor, se deosebesc 4 feluri de osteofite:
-tipul I - o mică proeminentă ososă pornind dintr-un punct de pe marginea ventrală a corpului vertebral, adiacent discului (spondiloza deformantă);
-tipul II - o prolifiere osoasă, care are ca bază jumătate sau trei sferturi din marginea ventrală a corpului vertebral (hiperostoză anchilozantă);
-tipul III - se caracterizează printr-o neoformatiune osoasă întinsă pe toată suprafata ventrală a trupului vertebral (hiperostoză anchilozantă);
-tipul IV - aparitia unei benzi osoase de-a lungul suprafetei ventrale a două sau mai multe corpuri vertebrale (hiperostoză anchilozantă);
Diagnosticul acestor artropatii degenerative ale coloane vertebrale se realizează pe baza semnelor clinice determinate de compresiunea la nivel medular si se confirmă radiologic.
Tratamentul se sprijină pe medicatie analgezică si antiinflamatoare, alăături de măsuri de igienă corespunzătoare.
Dacă în cazul câinilor bătrâni, pe momentul sezonului rece, este posibilă agravarea bolilor osteoarticulare, a insuficientei cardiace, precum si a altor afectiuni de care animalele suferă, nu trebuie să uităm nici de pui sau de exemplarele tinere care, de asemenea, sunt mai sensibile la actiunea temperaturilor scăzute.

Conditii necesare în cazul fătărilor pe timp de iarnă
În general, pentru cătelele crescute în exterior, este bine să evităm fătările pe timp de iarnă. Dacă acest lucru, din anumite considerente, nu este posibil, trebuie să asigurăm mamei si puilor un adăpost încălzit corespunzător. Femela în cauză va fi cazată într-un loc special amenajat cu câteva zile înaintea fătării, pentru a se acomoda si a-si pregăti "culcusul". Adăpostul trebuie să fie destul de spatios, bine luminat si să permită accesul usor la cătea si la pui (fără a deranja prea mult animalele), în eventualitatea în care este neapărată asistenta la fătare.
Mecanismele de termoreglare a temperaturii corporale a puilor nu sunt încă formate. Pe de altă parte, există fătări care se produc la intervale scurte, căteaua neavând timpul necesar să curete si să usuce corespunzător toti puii, unii rămânând cu pielea umedă. Din acest motiv, este bine ca spatiul adresat fătării să fie uscat si bine încălzit, chiar si în cazul cătelelor care nu sunt la prima fătare si stiu cum să-si îngrijească puii. După ce fătarea a luat sfârsit, asternutul umed trebuie schimbat (cu cârpe, cartoane, fân sau rumegus), iar căteaua îsi va spăla zona perivulvară - în cazul exemplarelor cu blană lungă, se recomandă ca zona respectivă să fie tunsă înainte de fătare. De asemenea, după nasterea puilor, femela trebuie examinată de medicul veterinar.
După câteva zile, temperatura din adăpost se poate reduce treptat, ajungându-se ca în decursul a 4-5 saptamâni puii să se adapteze la conditiile climatice din exterior.
Pentru puii crescuti afară pe timp de iarnă, care sunt, prin urmare, lipsiti de actiunea benefică a radiatiilor ultraviolete, este utilă o hrană corespunzătoare, cu suplimente vitamino-minerale, în vederea asigurării cresterii si dezvoltării corespunzătoare a scheletului lor.
Si pentru că, pe lângă ger si umezeală, iarna ne-a oferit si multă gheată si polei, trebuie să amintim că atât câinii tineri cât si cei în vârstă pot avea articulatiile receptive la suprasolocitările de tipul patinatul pe gheată. Mai mult chiar, se pot produce accidentări, pornind de la eforturi articulare, până la luxatii sau chiar fracturi. Asadar, este indicat ca în curte sau în padoc să împrăstiati un strat de nisip (nu sare!), sau să curătati gheata.